vineri, 23 aprilie 2010

Pripyat și zona alienării - 24 de ani de la dezastrul nuclear de la Cernobâl



În urmă cu 24 de ani, pe data de 26 aprilie 1986 la ora locală 1 și 23 de minute, două explozii au zguduit reactorul numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobâl. Incendiul a durat zece zile și au fost răspândite în atmosferă cantități de substanțe radioactive de 400 de ori mai mari decât cele înregistrate în urma bombardamentului atomic de la Hiroshima.
Autoritățile sovietice de la acea vreme au încercat să ascundă dezastrul care a urmat. Accidentul s-a produs în timpul unui test de siguranță în cadrul căruia lucrurile au scăpat de sub control datorită unei erori umane. S-a produs o explozie violentă iar scutul superior al clădirii, o construcție care cântarea 1.000 de tone, a fost pulverizat. Învelișul de grafit al reactorului a luat foc iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate la mai mulți km în atmosferă.
Dintre cei peste 40 de compuși și elemente radioactive eliberate în aer (circa 50 tone în total) cei mai activi și mai periculoși sunt dioxidul de uraniu (combustibil nuclear) și produșii de fisiune puternic radioactivi (iod 131 - care este absorbit la nivelul glandei tiroide, putând genera cancerul tiroidian; plutoniu 239, cesiu 134 și 137 - care inhalat sau ingerat poate afecta organele interne, ducând la cazuri de cancer pulmonar, leucemie sau mutații genetice; stronțiu 89 și 90 - care se acumulează în oase producând tumori și leucemie).
În urma accidentului au fost evacuate 135.000 de persoane în timp record; în urma lor a fost instaurată o așa numită zonă de ''interdicție'' pe o rază de 30 de km, cu un nivel de radioactivitate periculos. În interiorul acestei zone bine păzite, timpul pare că nu se mai scurge; o localitate neîngrijită, cu arhitectura gri-posomorată și urme vizibile ale abandonului și altele mai puțin vizibile ale morții care pândește din aer, pământ și apă: cesiul 137 și stronțiul 90.


Pripyat




Pripyat (Ucrainiană: При́п'ять, Pryp”jat’; Rusă: При́пять, Pripjat’), este un oraș abandonat îm zona de interdicție în partea de nord a Ucrainei, regiunea Kiev, în apropierea graniței cu Belarus. Orașul a fost înființat în anul 1970, și a fost abandonat în anul 1986 ca urmare a accidentului nuclear de la Cernobâl. A fost al nouălea oraș-nuclear "атомоград" (atomograd). Populația lui era de aproximativ 50.000 de oameni, înainte de accident. Planurile prevedeau ca populația orașului Pripyat sa ajungă la 78.000 de locuitoriu în viitorul apropiat. Pripyat era legat printr-o cale ferată de Kiev și de asemenea avea un râu navigabil în apropiere - Pripyat.


Infrastructură și statistici


Populație - 49.400 locuitori înaintea dezastrului.
Vârsta medie - 26 de ani.
Total spațiu de locuit - 658.700 metri pătrați, în 13.414 apartamente din 160 de blocuri de apartamente.
Educație - 15 școli primare pentru aproximativ 5.000 de copii, 5 școli gimaziale și o școală profesională.
Sănătate - 1 spital care putea acomoda până la 410 pacienți, 3 clinici.
Comerț - 25 de magazine și piețe, 27 de cafenele, cantine și restaurante, care puteau servi până la 5.535 clienți simultanș 10 depozite care puteau păstra până la 4.430 de tone de mărfuri.
Cultură - 3 facilități. Un palat cultural, un cinematograf și o școală de arte.
Sport - 10 săli de sport, 3 bazine de înot de interior, 2 stadioane.
Recreație - 1 parc, 35 de spații de joacă, 18.136 copaci, 249.247 tufe și 33.000 trandafiri.
Industrie - 4 fabrici cun un produs total anual de 477.000.000 ruble.
Transport - Gara Yanov, 167 autobuze plus parcul auto al centralei nucleare de la Cernobâl de aproximativ 400 de unități.
Telecomunicații - 4.876 de numere de telefon.

Parcul de distracții din Pripyat, care trebuia inaugurat pe 1 mai, dar accidentul nuclear de la Cernobâl a avut loc în 26 aprilie.



În continuare, pentru a comemora 24 de ani de la dezastrul de la Cernobâl am realizat niște slideshow-uri cu fotografii realizate în Pripyat și zona alienării. Fotografiile au fost realizate de-a lungul a câțiva ani de către fotograful David McMillan iar muzica aparține formației Detox.
Click pe linkurile de mai jos pentru a le urmări pe YouTube.
Vizionare plăcută!
Pripyat și zona alienării: Partea 1 - În jurul centralei nucleare
Pripyat și zona alienării: Partea 2 - Cernobâl și satele din jur
Pripyat și zona alienării: Partea 3 - Exterioare
Pripyat și zona alienării: Partea 4 - Interioare
Pripyat și zona alienării: Partea 5 - Grădinițe
Pripyat și zona alienării: Partea 6 - Școli
Pripyat - orașul fantomă

Anii de după accident

În 1986, orașul Slavutici a fost construit pentru a adăposti populația evacuată din Pripyat, care nu va mai fi probabil locuit niciodată, considerându-se că radioactivitatea va scădea la un nivel acceptabil pentru a putea fi locuit pe termen lung abia în jurul anul 2525. Multe din interioarele clădirilor din Pripyat au fost vandalizate și devastate de-a lungul anilor. Datorită faptului că acestea nu au fost întreținute de peste două decenii, acoperișurile nu sunt impermeabile, și în timpul primăverii apartamentele sunt inundate de apă. Copaci cresc pe acoperișuri și chiar în interiorul clădirilor. toate acestea contribuie la procesul de deteriorare.
În prezent, o grijă importantă este dacă este sigur sau nu, să se viziteze orașul Pripyat și împrejurimile sale. În prezent, zona alienării este considerată relativ sigură pentru a putea fi vizitată, și câteva companii ucrainiene oferă tururi în zona respectivă. Nivelurile radiației au scăzut considerabil, în comparație cu nivelurile fatale din aprilie 1986 datorită degradării izotopilor cu perioadă scurtă de înjumătățire, eliberați în timpul accidentului. În majoritatea locurilor din oraș, nivelul radiației nu depășește 1 μSv (un microsievert) pe oră. Pentru comparație când ne facem o radiografie suntem expuși la doze de până la 170 de microsivert.

Orașul și zona alienării sunt acum îngrădite și păzite de paznici și poliție, dar obținerea documentelor necesare accesului în zonă nu este deloc dificilă. Un ghid va însoți vizitatorii pentru a se asigura că nimic nu este vandalizat sau furat.
Natura a trecut prin mai multe faze de adaptare, după catastrofă. Prima dintre acestea, care a durat circa un an, a provocat moartea plantelor și a animalelor cel mai grav iradiate, a precizat Rudolph Aleksahin, director al Institutului de Radiologie Agricolă de la Moscova. Acesta a fost cazul ''pădurii roșii'', o pădure de pini care a trebuit doborâtă și îngropată. Puieții de pin plantați ulterior în zonă cresc rapid în prezent.
Infernul s-a transformat apoi Într-o oază pentru animalele sălbatice care, în absența omului, s-au înmulțit și au pus stăpânire pe zonă. Nimeni nu poate ști cu siguranță care este efectul radiațiilor asupra acestora.


Cernobâl - viața în zona moartă


Ce s-ar întâmpla dacă brusc ar dispărea toți oamenii de pe planetă? Cum ar reacționa natura - și cât de repede?


Instantaneu din documentar

Acest documentar excepțional prezintă cum într-un mod neașteptat după dezastrul de la Cernobâl, acesta a devenit un sanctuar pentru plante, păsări și animale, inclusiv specii despre care se credea că sunt pe cale de dispariție. De asemenea acest documentar prezintă și viața animalelor odată domesticite, nevoite sa se descurce singure după dispariția oamenilor, cum ar fi eforturile unei mame pisică de a-și crește puii.

Documentarul îl puteți urmări pe YouTube, dând click pe linkurile de mai jos.
Cernobâl - viața în zona moartă - partea 1
Cernobâl - viața în zona moartă - partea 2
Cernobâl - viața în zona moartă - partea 3
Cernobâl - viața în zona moartă - partea 4
Cernobâl - viața în zona moartă - partea 5

5 comentarii:

  1. wow...te plictisesti foarte tare acasa...e misto articolul pentru cei interesati de Cernobal...are si poze ,si informatii si documentare si fe toate...keep up with the good work!

    RăspundețiȘtergere
  2. aaaaaaaaaaaaaaaa...vreau sa vad un post cu leapsa...ANUL ACESTA 2010!

    RăspundețiȘtergere
  3. Venesa are o problema.
    _______________________
    referitor la articol: interesant, in special pt cei care nu stiu ce s-a intamplat :)

    bafta in continuare! \m/

    RăspundețiȘtergere
  4. super ai scris!
    m'am uitat si eu la un documentar ieri...

    RăspundețiȘtergere